Un greieraș timid

Un greieraș timid
scrisă de Ana Vladu și ilustrată de Maya Baranyai

 

A venit toamna. Un nou an școlar începe în Orașul Verde.

Greierașul Pip stă ascuns în cufărul cu lavandă. Este prima lui zi de școală, iar mama lui nu știe cum să-l convingă să iasă afară.

– Haide, Pip, e timpul să plecăm! O sa întârziem!

Pip se face și mai mic în cufăr. Nici nu se gândește să iasă afară.
– Nu vreau!
– Pip, copiii cuminți nu se poartă așa! Te rog să vii acum!

Pip iese din cufăr și se duce la mama lui bombănind încontinuu.
– Nu vreau la școală, nu îmi place!
– Pip, dar de unde știi tu că nu îți place dacă nu ai fost niciodată!

Pip nu știe ce să răspundă așa că se îndreaptă spre școală însoțit de mama lui.  Când să ajungă, Pip se sperie și fuge cât mai departe. Se ascunde într-o frumoasă floare de regina nopții. Încă aude vocea mamei:
– Pip, e timpul să terminăm cu joaca! Întoarce-te! Trebuie să mergi la școală.

Însă Pip nici nu vrea sa audă. Nu durează mult până ce parfumul îmbietor al florii îl adoarme.  După un timp e trezit de o voce:
– Hei, ce faci aici? Asta e floarea mea!
– Sunt Pip și m-am ascuns aici ca să nu merg la școală. Îmi pare rău, nu am vrut să îți ocup floarea.
– Eu sunt Stuart, cărăbușul. Și eu mă ascund aici ca să nu merg la școală.
– Oare cât timp ne putem ascunde aici, Stuart?
– Nu foarte mult, greierașule, o sa se facă târziu și trebuie să mergem acasă. Sigur o să fim pedepsiți!

În timp ce cei doi își fac griji pentru ce vor face în continuare, sosește o albinuță amețită.

– Hei băieți, ce faceți aici? Credeam că e locul meu secret!
– Și noi!
– Oare și tu, albinițo, ai fugit ca să nu mergi la școală?
– Da, așa e! Sunt Apia și am fugit de la școală.
– A! Stați puțin, zice greierașul. Dacă noi toți suntem colegi ar trebui să fie frumos la școală! Sunt sigur că ne vom distra mult învățând și jucându-ne împreună!
– Așa e greierașule , ai dreptate! De ce să ne ascundem aici când putem să fim cei mai buni prieteni la școală!

Acestea fiind spuse greierașul, albinuța și cărăbușul au cules cele mai frumoase floricele de toamnă și au mers împreună la școală. Au întârziat puțin la oră, dar și-au cerut scuze spunând că s-au rătăcit prin pădure culegând flori proaspete pentru clasă.

Doamna învățătoare bufnița deja vrăjită de cei trei le-a arătat locurile în bănci și a continuat ora. Clopoțelul a anunțat sfârșitul orelor, iar cei trei au ieșit din școală râzând amuzați de cum s-au purtat dimineață.

– Dacă știam că este așa de frumos la școală nu aș fi fugit niciodată! spuse Pip.
– Nici eu! Nici eu! răspunseră în cor cărăbușul Stuart și albinuța Apia.
– Cred că ar trebui să ne cerem scuze și acasă. Mama avea dreptate! spuse Pip foarte serios. Niciodată să nu spun că nu îmi place ceva înainte să încerc.
– Așa e Pip! Haideți să mergem să le povestim părinților cum a fost la școală și să ne cerem scuze!

După o zi așa plină acum sunt liniștiți. Pentru că și-au recunoscut greșelile nu au fost pedepsiți și se pot juca liniștiți în grădină. Acum sunt o echipă, cei mai buni prieteni și sunt pregătiți de noi zile pline de aventură la școală.

478 Shares

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

„Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Ana Maria Mitruș

„Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. „

„Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”