Prințesa poveștilor

Prințesa poveștilor

de Victorița Perșa cu ilustrații de Andreea Atanasiu

Era odată, o fetiţă pe care o chema Eliza. Ei îi plăceau foarte mult poveştile. Încă de când se afla în burtica mamei  le-a îndrăgit, deoarece aceasta îi citea în fiecare seară câte o poveste.

Când a venit pe lume, ziua era însorită, totul strălucea, în jurul ei. Baldachinul alb în care dormea, obrajii rozalii, buzele trandafirii, părul bălai şi moale, dar si pielea albă și fină, îi dădeau aerul de o mică prinţesă. Niciodată nu închidea ochișorii verzi, înainte de culcare, până părinţii sau bunica nu îi spuneau o poveste.

            Pe măsură ce a crescut, copila cerea şi mai multe poveşti. Părinţii îi cumpărau cărţi cu zâne, cu prinţese, cu fel şi fel de personaje preferate de ea. Eliza începuse să trăiască într-o lume a poveştilor în care se vedea, de cele mai multe ori, personajul principal. Mama și tatăl o alintau spunându-i că ea este Prinţesa poveștilor.

Aşa se făcu că fetiţa învăţă să citească de la o vârstă fragedă şi în loc să se joace ca toţi copiii, ea citea poveşti.

Într-o seară de iarnă, când mândra lună se ivise de mult pe cer şi îşi oglindea razele plăpânde pe covorul moale de omăt, Eliza rămase acasă doar cu bunica. Focul în sobă trosnea şi căldura îmbietoare te ademenea la somn. Fetiţa luă o carte de poveşti, primită de curând de la o mătuşă şi se aşeză la gura sobei, să citească.

Bunica picotea într-un balansoar. Copila citea o poveste cu o pasăre ce fusese rănită şi nu mai putea zbura.Trăia intens povestea și se auzi vorbind cu voce tare:

– Aş vrea să o salvez eu, se adresă ea bunicii, dar aceasta dormea!

Dorința ei se implini și, deodată, ca prin minune, fata se trezi chiar lângă biata făptură rănită.

– Cip-cirip, glăsui pasărea privind-o pe Eliza!

– Vai, micuţo! Te doare, întrebă ea înduioşată?

Pasărea stătea aproape nemișcată, lungită pe pământ.

– Cât de mult mi-aş dori să te înţeleg, dar nu-ţi face griji, de îndată te duc la bunica şi ea o să-ţi îngrijească aripa rănită!

Se aplecă să o ia în palme, dar nu apucă să o atingă că pasărea îi grăi în limba oamenilor:

            – Nu poţi să mă duci la bunica pentru că eu fac parte din povestea pe care tu o citeşti. Nu o să fiu salvată de tine, ci de un Prinţ care o să vină călare pe un cal alb.

– Dar de ce nu te pot salva? Şi eu sunt Prinţesă, replică fetiţa nedumerită!

Pasărea nu apucă să îi răspundă, deoarece se auzi tropotul calului şi prinţul apăru. Se opri lângă ea, coborî şi o ridică cu grijă în palmele lui, se urcă pe cal şi plecă. Eliza l-a strigat, l-a întrebat unde o duce, însă acesta nu o băgă în seamă.

Pasărea, însă, îi spuse în timp ce pleca cu prinţul:

– Nu te aude şi nu te vede pentru că tu nu faci parte din povestea noastră!

Eliza îi urmări cu privirea şi când aceștia au dispărut, ea se afla deja în cameră lângă bunica. Supărată că nu a salvat pasărea, rupse foile din carte şi apoi o aruncă pe jos începând să plângă. Bunica se trezi speriată, văzându-și nepoata plângând. O luă în brațe întrebând-o:

– Ce s-a întâmplat, copila mea? Hai nu fi tristă! Vrei să-ţi citească bunica o poveste?

– Nu, nu, răspunse fetiţa plângând!

– De ce nu vrei? Ţie îţi plac poveştile, dar, vai, de ce ai rupt cartea?, îi zise în timp ce privea la bietele foi rupte și mototolite.

Eliza se opri brusc din plâns şi îi spuse convingător:

– Bunico, mie nu îmi plac poveştile pentru că eu nu fac parte din nicio poveste, înţelegi?

Bătrâna râse, apoi îi spuse blând:

– Draga bunicii, tu nu ai cum să faci parte dintr-o poveste deja scrisă. Tu ai povestea ta, eu am povestea mea, părinţii tăi o au pe a lor…

– Dar…de ce bunico? De ce… nu pot salva eu pasărea? Ştii de ce a salvat-o prinţul?, o întrerupse fata necăjită.

Bunica o privi grijulie şi o întrebă curioasă, intrând în jocul fetei:

– De ce?

– Pentru că eu nu am fost în poveste… de aceea, strigă ea cu ochii în lacrimi.

– Te cred, draga mea, dar nici prinţul şi nici pasărea nu pot veni în povestea ta!

– Atunci, dacă eu nu pot să fiu în nicio poveste… să ştii că de azi mie nu îmi mai poveştile și nu mai sunt Prințesa poveștilor, zise fata supărată!

Bunica o mângâie surprinsă de revolta ei, până ce fetiţa adormi, pentru prima dată fără să i se spună o poveste.

Timpul a trecut şi Eliza nu a mai fost interesată de poveşti. Cărţile au rămas, undeva, într-un cufăr prăfuit, în podul casei.

Într-o zi, pe când se juca cu nişte prieteni, a ajuns să se ascundă, de ei, chiar după cufărul cu cărţi. I-a ridicat capacul curioasă şi poveştile au început să strige nerăbdătoare:

– Citeşte-mă, cunoaşte-mă, deschide-mă!

Eliza a luat în mână chiar cartea ruptă de ea, cu ceva timp în urmă, care fusese lipită de bunica cu grijă. A deschis cartea chiar la povestea cu pasărea și o citi pe nerăsuflate. Pasărea era de fapt o prinţesă ce fusese transformată de o vrăjitoare rea în pasăre pentru a nu se căsători cu prinţul de pe calul alb, dar acesta a rupt vraja şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.

            Fetiţa a înţeles, fiind cu câțiva ani mai mare, că ea chiar nu avea ce să caute în povestea lor.  Apoi, încântată, a citit poveste după poveste, uitând de copiii cu care se juca.  De mult nu mai auzise poveștile ei dragi și i-a părut nespus de rău că a fost supărată pe ele.

Eliza, deși crescuse, era tot copil şi un copil nu poate să crească fără poveşti și fără să fie Prințul sau Prințesa poveștilor.

Acum a înțeles că fiecare personaj are povestea lui. Cu trecerea timpului și ea iși va crea propria poveste, exact cum îi spusese bunica.

 

Shares 142

3 Comentarii

  • Anca Colceru Postat mai 4, 2018 6:12 pm

    Asa este, fiecare ne trăim povestea… Cu zâne, vrăjitoare. Când vom uita sa visam vom uita sa trăim. Și în fiecare suflet de adult trăiește o mica „Eliza”, important este sa ne uitam în suflet și sa ii deschidem cartea curiozității.
    Felicitări, o frumoasa poveste!

  • Preda Mariana Postat mai 5, 2018 7:12 am

    Super povestea O sa o citesc cu mare drag fetitelor mele Feliciitari

  • Ileana Sunei Postat mai 10, 2018 12:37 pm

    Foarte frumoasa povestea am tradus si in engleza pt copii mei 😍felicitari 👌🏻

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

„Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Ana Maria Mitruș

„Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. „

„Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”