Povestea unui pui de val

Povestea unui pui de val

de Cristina Beatrice Preda cu ilustrații de Andreea Atanasiu

Stelele se preling pe obrazul întunecat al cerului. Marea își odihnește scoicile pe digurile adormite, murmurând un cântec de leagăn. Numai Valușor, puiul-val, nu avea astâmpăr: se zvârcolea la mal, întindea degetele înspumate pentru a prinde nori și a-i frământa în palmă.

După câteva clipe de joacă, un susur îl înștiință că mai era cineva treaz. Cineva care simțise magia plutind în aer. Melancolica semilună alunecă din orizont pe colinele mătăsoase ale nisipului. Dansa ghiduș printre dunele alăturate, iar Valușor o privea încântat.

– Ce n-aș da să fiu în locul domnului nisip! Să creez și eu castele mărețe! gândi el cu voce tare.

Semiluna amuți. Nu știa că are companie.

Observându-i reacția, micuțul val se duse, se prezentă civilizat și o întrebă dacă îi poate fi de ajutor.

– Desigur! Mulțumesc!

– Să începem!

Valușor aduna sârguincios grămăjoarele de nisip pentru zidurile castelului, în vreme ce semiluna săpa șanțurile grădinii împodobite cu steluțe de mare, aranjate sub formă de flori.

– Aproape am terminat! se scutură puiul-val, poposind pe o stâncă.

– Mai devreme spuneai că ți-ai dori să ai castele de apă. Să le conturezi chiar tu! Așa este? îl surprinse noua prietenă, stând lângă acesta.

– O, nu! Chiar ai auzit asta? Era doar un vis îndrăzneț al unui firicel de apă. Poate prea îndrăzneț…

Suspină și se uită stingherit în zare.

Nisipul scânteietor îi ascultă înduioșat mărturia, hotărându-se să îi îndeplinească dorința. Zâmbind, trecu prin sită granule fermecate, le agăță de o pietricică și le porunci să zboare până la Valușor. Fărâmițele își luară avânt și se înălțară, conduse de briza mării. De acum, puiul-val își va putea întemeia palate trainice.

– Fii optimist! Cine ar fi crezut că eu am puterea necesară de-a coborî în miezul nopții să formez castele? continua să îl încurajeze semiluna.

– Ai dreptate! Dar apa este fragilă. Nu rezistă…

Din senin, o lumină puternică săgetă văzduhul, dându-le fiori celor doi. Rând pe rând, boabele de nisip se împrăștiau de jur împrejurul valului, ridicându-l și răsucindu-l până ce deveni un cârlionț. Sub ochii temători ai semilunii, Valușor se transformă încet-încet într-un castel de apă, cu porți de argint și pereți din sticlă. Chipul îi licărea de uimire.

– O rază de speranță a răsărit în calea mea! I-a dăruit visului meu aripi! strigă emoționat, îmbrățișându-și semiluna îndrăgită. Am reușit! Îmi țin chiar și echilibrul!

Aceasta îi împărtăși fericirea, punându-i pe alocuri ghirlande din alge.

Cocorii se agitau la vederea castelului de soi, învăluindu-l într-o muzicuță numai de ei înțeleasă.

Din depărtare, nisipul protector al valului contempla scena, sfătuindu-l:

– Nici dacă țărmul se va topi cândva în larg, să nu-ți pierzi, copile, nădejdea!

Îl salută scurt și porni alene spre alte meleaguri…

Dacă ți-a plăcut povestea, poți încerca și celelalte povești scrise de Cristina Beatrice Preda: Lingurița Miezul-Iubirii, Fereastră către stele și Cuibul frunzelor.

Please follow and like us:

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

“Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Please follow and like us:
Ana Maria Mitruș

“Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. “

Please follow and like us:

“Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”

Please follow and like us: