Pietricica Tiss

Pietricica Tiss

de Ana Vladu cu ilustrații de Diana Avram

Pic, poc, pic, poc… pic, stropii de ploaie se rostogolesc jucăuși pe frunze, iar apoi alunecă printre pietricelele râului. O pietricică de pe stâncă se desprinde și e purtată de ploaie în râu.

Căderea o trezește din somn. Ușor morocănoasă deschide ochii și privește în jur foarte surprinsă de peisajul cel nou și personajele necunoscute din jurul său. Privește în sus și vede locul de unde a căzut, apoi înțelege. Strigă fericită:

– În sfârșit! Era și timpul!

Face câteva piruete și încep prezentările. Își cunoaște noii prieteni: pietricelele jucăușe din jurul său, domnul bolovan, doamna stâncă, domnul salcie și ceilalți copaci de lângă râu, rățușca Iza, peștișorul Olly, crabul Ross și broscuta Loly. Zâmbește fericită! Era și timpul pentru o nouă aventură și o nouă casă, de prea multă vreme era blocată în acel loc.

Domnul bolovan are poveștile cele mai interesante, el locuiește de secole pe râu și a trăit multe aventuri. De la povești cu dragoni la zâne, la prinți și prințese, un film întreg cu istoria acestor locuri. Iar noile prietene, pietricelele, sunt foarte jucăușe și colorate. Unele sunt albe, altele negre sau gri argintii, altele sunt roșiatice. De toate mărimile și culorile și știu cele mai minunate jocuri și ghicitori.

Tiss se joacă fericită cu noile sale prietene, alintate de briza vântului ce le leagănă ușor. În acest râu a găsit atâția prieteni încât nu crede că se mai poate plictisi vreodată. Nu se știe niciodată unde o poate purta apa și ce noi aventuri va avea acum că este o pietricică eliberată din stâncă. Poate va ajunge într-o zi chiar și în marea cea mare și fără de sfârșit din povestea domnului bolovan, sau pe un vârf de munte, sau poate va rămâne și ea în lac și, în timp, va crește din ce în ce mai mare și va avea apoi și ea nenumărate legende de povestit pietricelelor mai mici.

În sfârșit s-a oprit ploaia. Tiss îl roagă pe simpaticul crab Ross să o poarte pe cleștișorii săi afară din apă pe iarba de lângă râu. Vrea să privească soarele și să vorbească cu vechii săi prieteni de pe stâncă.

O fetiță se îndreaptă spre lac, iar Ross speriat se ascunde în pământ. Aceasta se așază pe iarbă lângă Tiss și scoate un bănuț de argint din gentuța sa. Își pune o dorință. Și cum nu vede pe nimeni, fetița rostește cu voce tare:

– Îmi doresc să găsesc inelul mamei mele! Am vrut doar să mă joc cu el, dar a alunecat și l-am pierdut. Mama va fi tristă și se va supăra pe mine. Te rog, bănuțule, ajută-mă să găsesc inelul!

Acestea fiind spuse, fetița aruncă bănuțul în lac și pleacă plângând.

Tiss a auzit tot și vrea să o ajute. Vorbește cu toate pietricelele, licuricii, broscuțele și toți cunoscuții săi ca să afle unde poate fi inelul.

Rățusca Iza îi vine și ea în ajutor și le anunță pe celelalte păsări și viețuitoare ale pădurii. Dimineața, iepurașul Toby vine alergând. A fost găsit inelul! Prima dată inelul a fost văzut de furnicuța Coco rostogolindu-se prin iarbă când fetița l-a scăpat. Apoi corbul Zoor l-a luat în cuibul său unde l-a lăsat ca obiect decorativ. Niciun corb nu poate rezista obiectelor stralucitoare. Apoi inelul a fost luat de vânt și ploaie și a căzut la rădăcina copacului în pământul umed. Într-o zi, un băiețel a venit plângând la copac. Voia să-i poată oferi un dar mamei lui de ziua ei și a rugat copacul să îi ofere un bănuț. A început să sape la rădăcina copacului și a găsit inelul. Uimit de ce a găsit, băiețelul a sărit în sus fericit și a pus inelul bine într-un săculeț.

Tiss nu știe acum cum să recupereze inelul fetiței fără să îl intristeze pe băiat. Se duce la domnul bolovan ca să primească un sfat înțelept. Acesta îi spune:

– Pietricico, inelul este al mamei fetiței și este corect ca ea să îl primească înapoi.

Tiss răspunde:

– Dar băiețelul l-a găsit și apoi va rămâne așa de trist fără un dar pentru mama sa…

Domnul bolovan îi răspunde zâmbind:

– Pietricico, să nu uităm de bănuțul de argint frumos din râu!

Tiss știe acum ce are de făcut. Îl roagă pe șoricelul Pepe să se strecoare în casa băiețelului, să găsească săculețul în care este inelul și să pună bănuțul de argint în locul său, iar apoi să ducă inelul înapoi fetiței.

Tiss așteaptă nerăbdătoare vești de la șoricel. Într-un final, acesta vine fugind și zâmbind si strigă:

– Am reușit! Am reușit! Inelul este înapoi la fetiță, iar băiețelul are în săculeț un frumos bănuț de argint.

Tiss și ceilalți sunt foarte fericiți că au putut să fie de ajutor. Acum pot să își încheie ziua liniștiți privind cum se reflectă luna plină și steluțele în apa râului.

Dimineața, fetița vine la râu. Îi mulțumește acestuia că i-a îndeplinit dorința, acum este foarte fericită! Dar când să plece, sosește băiețelul. Acesta a venit să caute scoici de lângă râu ca sa îi facă mamei sale un medalion cu bănuțul de argint.

Convins că o vrajă a transformat inelul într-un bănuț, îi povestește și fetiței, iar ea îi spune povestea sa. Uimiți și nedumeriți de tot ce s-a întâmplat, sunt fericiți că bănuțul i-a adus împreună.

Acum sunt prieteni și fetița îl ajută să facă cel mai frumos medalion. În fiecare zi, băiatul și fetița vin la râu să se joace și să citească povești. Astăzi fac un joc cu pietricele, iar Tiss e în culmea fericirii. În fiecare zi e un alt joc sau altă poveste, iar Tiss nu se va mai plictisi niciodată!

41 Shares

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

„Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Ana Maria Mitruș

„Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. „

„Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”