Perseverență

Perseverență

de Valentina Mihaela Ghinea cu ilustrații de Ana Maria Condruz

Fetița scoase capul pe după colțul terasei:

– Vii? Haide să vezi ce flumoase sunt!

Vocea graseiată îi era ușor nerăbdătoare, iar buclele i se agitau bălaie în bătaia soarelui.

– Te loogg…, făcu ea alintat.

Bunica ridică privirea. Roua încă strălucea pe frunzele de viță ce se bolteau lăsând să pătrundă o lumină înaltă și plină de viață.

– Scumpete, bunica are un pic de treabă. Lasă-mă, te rog, să curăț cartofii iștea, că acum vine prânzul și nu avem ce mânca!

Buzele fetii se țuguiară a nemulțumire. Căpșorul cel auriu dispăru pe după sticla luminată de dimineața sfârșitului de martie.

– Ai grijă să nu le calci! Ori să cazi peste ele! o povățui domol bunica.

Afară era călduț. Mirosul acela de primăvară, de pământ reavăn, de muguri gata să plesnească-n floare și fluturi mai să zboare-n toate părțile, îi gâdila ușor nările.

Iarna fusese lungă și acaparatoare. Se bucurase de ea, bătrâna, așa cum se bucura de toate cele. Chiar zicea, de se-ntâmpla să fie vreun Crăciun făr’ de zăpadă, că era ca și cum nu ar fi avut de ce să vină primăvara. Fără un vânt năpraznic și-un ger care să-ți adune gândurile-n jurul focului, la o pâine prăjită frecată cu unt și-o cană de vin fiert, ce rost ar fi avut toată explozia de culoare și miresme ce urma în Mărțișor?  „Omul are nevoie, draga bunicii, de timp de gândire și de regăsire, nu doar de muncă, ori de petrecere… Și tăcerea din iarnă, zăbovită sub zăpada ceea, dă tihnă lumii și puritate, și putere de nou început.”

Copila o privea cu ochii mari deschiși și dădea din cap aprobator, ca și cum ar fi priceput. Melodia vocii bătrânei o încânta, chiar dacă, dincolo de cuvintele ei, povestea rămânea uneori o enigmă.

– Da, făcea, apoi fugea ca o zgâtie ce era după vreun scaun să se ascundă, ori prin vreun cotlon al casei să descopere vreo comoară.

Și acum, la fel. Zâmbetu-i poznaș dispăruse vreme de câteva minute, dar se rostogoli strălucindu-i în vocea subțirică:

– Ooaauuuu! Ce loșie e asta!… Uite-uite! Asta e maleee! Ce male e!

– Da, draga bunicii, sunt frumoase. Toate sunt frumoase. Așa, ca tine, zise bătrâna mai mult pentru ea.

– Oooaaauuu! Asta e cea mai flumoasă dintle toate! Uite! Haide-haide!

Bătrȃna zâmbi. Schiță un gest, ca și cum ar fi dat să se ridice, apoi renunță și se așeză la loc.

– Ce flumos milos! se auzi de prin terasă. Și asta, și asta! Și asta!

– Da, draga bunicii, așa e! Dacă zici tu că miros frumos… lalelele nu prea miros. Doar sunt frumoase.

– Cum nu?! se miră cu sprâncenele sus-ridicate zgâtia ițindu-se de după colț. Ba da, milos!

– Cum zici tu, scumpo. Cum zici tu…

Dar fetii, pare-se, nu-i era de ajuns cedarea bunicii.

– Vlei să vezi că miloase? Hai… să vezi că miloase!

Bătrâna respiră adânc, a înțelegere, dragoste și veselie. Ghemotocul acela de fată tare o mai bucura! N-avea astâmpăr cât era ziulica de lungă. Nici tristețe, ori supărare! O-mpresura cu toată copilăria ei și-i da impresia unei vieți fără sfârșit și-a unei tinereți veșnice.

Dinspre vocea copilei, ce se-apucase să-ngâne nu-știu ce cântec, se auzi un pocănit crud. Și-ncă unul, și-ncă unul. Iar după o pauză scurtă, iar poc-poc-poc!

Femeia ciuli urechea.

– Măriucă, ce faci acolo, fată dragă?

– Bine, și-apoi iar poc-poc.

Și se ivi pe după muchea laviței pe care bunica ședea curățând cartofii. Avea mânuțele grăsuțe pline de cozi de lalele ce i se aplecau colorate cu capetele pline de bucurie pe brațe, până spre gât.

– Uite, făcu împingându-se cu tot trupșorul înspre ea. Uite, miloase să vezi că miros!

– Le-ai rupt!…pe toate!? se sfârși vocea bătrânei în părere de rău strecurată într-un zâmbet.

Măriuca bătu din genele lungi, cu mândrie:

– Am ajut glijă, să știi! Nu am călcat deloc pe ele!

 

Morala: „Dacă nu vine muntele la Mahomed, atunci merge Mahomed la munte!”

Please follow and like us:

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

“Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Please follow and like us:
Ana Maria Mitruș

“Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. “

Please follow and like us:

“Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”

Please follow and like us: