Linguriţa Miezul-Iubirii

Linguriţa Miezul-Iubirii

de Cristina Beatrice Preda cu ilustrații de Andu Barbu

Se însera în atelierul meșteșugarului. Vasele, coșurile și lingurile de lemn proaspăt făurite se retraseră în dulap. Domnul Sertar le prezentă protocolul rafturilor, apoi le conduse galant spre camere. Un singur obiect nu își găsea pacea și dădea rotocoale holului: o linguriță din lemn de nuc.

-Bună seara! Mă scuzați că vă deranjez din nou, dar… v-ați gândit la situația mea? îi vorbi temător sertarului.

-Nu! De câte ori să îți amintesc că nu pot obliga nicio lingură să îți cedeze din lemnul ei? Ești mică! Acceptă asta! tună conducătorul.

Împinse ușa cu putere. Sărmana linguriță se ghemui într-un colțișor și se gândi ce soluții mai avea. Deunăzi, își rugase surorile să îi dăruiască un pic de lemn  pentru a se înălța, dar niciuna nu se arătase dispusă.

Deodată, pătura de alături începu să foșnească. Un coș își făcu loc printre paturi și se duse spre lingură:

-Eu sunt Coșul din Răchită. Te pot ajuta. Vin din Lumea Nucilor și sunt magic. Însuși Nucul Înțelepciunii m-a trimis să te iau într-o călătorie care te va îndruma cu prisosință.

-Cum pot avea încredere în tine?  întrebă ea. La urma urmei, tot un străin ești…

– Ca să nu mai ai îndoieli, ți-am adus și un bilet semnat de stăpân. Poftim!

Lingurița citi rândurile cu voce tare și se intimidă.

“Te-am urmărit de când te-ai născut și îți cunosc nemulțumirea. Vom încerca să o rezolvăm împreună, iar dacă nu… ne vom resemna împreună. Coșul te va purta în ținutul meu, unde vei afla răspunsul. Să nu întârzii!

Pentru cea mai mică lingură din atelier,

Nucul Înțelepciunii”

Fără să mai zăbovească, sări în coșuleț și îl urni. Acesta se clătină de trei ori și dispăru într-un nor de praf fermecat.

Zburau deasupra unui peisaj nemaiîntâlnit.

-Wow! Sunt reali? se interesă lingurița, apucând un vraf de petale.

-Desigur! Sunt atât de grațioși, se auzi o voce groasă din spate. Până și frunzele renasc prin delicatețea lor. Bine ai venit la noi!

Când se întoarse, îl întâlni pe Nucul Înțelepciunii. Talia impunătoare și nodurile proeminente ale crengilor îi demascau înțelepciunea străveche.

-Bine v-am găsit! Ce onoare să vă cunosc! se codi, tulburată de emoție.

-Onoarea este întotdeauna de partea mea! Mai cu seamă că toți invitații din Lumea Nucilor sunt aparte.

Aceasta pufni.

-Eu? Aparte? Sunt scundă și fără prea multe aptitudini. Nu mă pot apleca aidoma frunzelor elastice.Vă respect, dar cred că ați greșit când m-ați poftit aici. Nu aparțin împrejurimilor.

Nucul Înțelepciunii își mișcă sprânceana, distrat.

-Hmm… cine a spus că nu te poți adapta? Sunt atâtea și atâtea…

-Nu! Nu! Fragilitatea mă înfrânează. Din cauza ei nu mă fac utilă.

Coșul din Răchită bodogăni, dar stăpânul îl întrerupse cu o privire încruntată, revenind la ezitarea linguriței:

-Mă lași să te contrazic? Vino cu mine! Vei fi uimită!

Derutată de sclipirea neobișnuită din ochii nucului, consimți să dezlege cât mai repede misterul.

Dincolo de toamna care se garnisi în culori fade, descoperi un palat imens, cu ziduri late, înveșmântate în lemn fin. Pe coloane trona marmura albă ca un fir de zăpadă legănat de obrazul unui copilandru, iar fațadele se împurpurau în scânteia lunii.

-Aici stați dumneavoastră? bălmăji lingura, absorbită de priveliște.

-Întocmai! Și vreau să îmi ții casa în mână! Hai să o iei! o chemă Nucul Înțelepciunii.

-Poftim? Este grea! Mă va doborî! se indignă, surprinsă de cerință.

-Nu te mai văicări! Încearcă!

Coșul mustăci, iar biata linguriță se apropie de clădire cu o grimasă smerită.

-Acum, sus! continuă nucul mai abitir ca la început. Ridic-o!

Lingura atinse marginile și… surpriză! Palatul se zgudui din temelii și se micșoră într-o secundă, parcă topit de nesiguranța ei. Din interior ieși un miez de nucă. Apoi, o grămăjoară.

-Când am adunat miezul de nucă, era stângaci, completă Nucul Înțelepciunii. Nimeni nu i-ar fi dat șansa de-a construi ceva, darămite un palat de soi.

-Este la fel de mărunt. Nu s-a schimbat nimic, constată lingurița, trecându-și degetele pe corpușorul plăpând.

-Poate. Însă, dragostea și încrederea pe care le-am împachetat în sufletul lui au determinat crearea palatului. Iată, este suficientă o licărire pentru a crește. Trebuie doar să cauți steaua potrivită.

Fericirea se rostogoli pe obrajii ei senini:

-Asta înseamnă că… pot fi și eu specială?

-Ești deja. Uită-te cu atenție! Ai o inimă scrijelită în mijloc. Nu ai observat-o mai devreme? zâmbi poznaș Nucul Înțelepciunii, cerându-i coșului oglinda.

-Nu… recunoscu învinsă aceasta.

Într-adevăr, inima conturată în interiorul lemnului sclipea asemenea stâncilor în diamantul mării. Nucul își scoase din toc un stilou și defini liniile, turnând la final pudră de iubire.

-Gata! De astăzi, îți vei răspândi lumina pretutindeni. Te vei numi… Lingurița Miezul-Iubirii!

-Felicitări! Felicitări! țopăi într-un picior coșul.

-Vă mulțumesc… murmură lingura, încă sub efectul magiei.

Da, pentru ea Nucul Înțelepciunii și Coșul din Răchită au reprezentat cu adevărat evadarea din cochilia în care teama de-a fi altfel o închisese. Lăsa în urmă toată tristețea, dar îmbrățișa Universul cu speranța unei armonii eterne.

Please follow and like us:

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

“Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Please follow and like us:
Ana Maria Mitruș

“Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. “

Please follow and like us:

“Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”

Please follow and like us: