Îngeri de Crăciun

Îngeri de Crăciun

de Adriana Zaharia cu ilustrații de Leonid Gamart

Tu crezi în magie? Sper că da. Eu, una, cred. Dar nu în trucurile de magie, ci în dorințele împlinite prin magia adevărată, cea care se face cu sufletul. Pentru că doar așa dorințele care par imposibile, devin realitate. Iar magia adevărată este facută de îngeri. Mai ales de Crăciun, când copiii stau mai mult prin casă, fac mai puține năzbâtii și îngerii au mai mult timp să răsufle. Ca să vezi că vorbesc serios, o să-ți spun o poveste… magică!

 A fost odată ca niciodată o fetiță pe nume Ana. Bine, de fapt, Ana trăiește chiar acum, în zilele noastre, are probabil chiar vârsta ta, locuiește într-un oraș mare și frumos și are mulți prieteni peste tot prin lume.

Ana a călătorit adesea alături de mama și tata și își făcea amici pe oriunde mergea. Sărbătorile de iarnă le petrecea în fiecare an în altă țară, dar era fericită, fiindcă de Crăciun se revedea cu toți prietenii ei, care se strângeau oriunde în lume se afla Ana.

Anul acesta însă, Crăciunul este sărbătorit acasă, doar cu mami și tati. La fel fac și ceilalți prieteni ai ei. Și, deși se vedeau des datorită apelurilor video, Ana simțea că nu e de ajuns, mai ales că nu reușeau niciodată să se vadă toți deodată, așa cum era obișnuită.

La începutul lunii decembrie, Ana s-a hotărât să-i scrie o scrisoare lui Moș Crăciun:

Dragă Moș Crăciun,

            Am înțeles că anul acesta este unul puțin ieșit din comun și nu-i mai pot avea alături de mine, de Crăciun, pe toți prietenii mei. Dar te rog, te rog eu mult, du-le tu cadoul meu la timp. Și dacă ai putea să faci cumva să-i am pe toți alături, aș fi cel mai fericit copil din lume!

            Nu am uitat că-ți place laptele cu biscuiți, așa că îți voi lăsa câțiva sub brad. Și pentru renii tăi, niște morcovi, pentru energie.

Cu drag,

Ana

Apoi, Ana a început să confecționeze mulți îngerași din hârtii, panglici, mărgele și ce mai avea ea pe acasă. Iar tuturor le punea, în loc de față desenată simplu cu culori, o poză chiar cu ea! Și cum făcea câte un îngeraș, cum îl împacheta frumos, cu grijă, să nu se miște în cutie, apoi învelea cutia în hârtie colorată și făcea fundiță. Așa cum împachetezi și tu cadourile pentru mami și tati, nu?

A doua zi, după ce toate cutiile au fost gata, Ana și-a luat banii din pușculiță și a mers la poștă. A așteptat răbdătoare să-i vină rândul, ba a lăsat și alte persoane în fața ei, iar când s-a mai eliberat, a mers și ea la ghișeu.

– Știu ca sunt multe de trimis, dar mă puteți ajuta? Vreau mai întâi să trimit scrisoarea pentru Moșul. E foarte important.

– Mă ocup imediat, a răspuns amabil poștărița, care o observase pe Ana de când a intrat.

După ce a preluat scrisoarea pentru Moș Crăciun și a pus-o bine, a luat apoi fiecare colet în parte și a avut grijă să fie înregistrat corespunzător. Ba, din proprie inițiativă, a pus și ștampila cu FRAGIL pe ele.

După ce Ana a mulțumit frumos, a plecat acasă, rugându-se încă o dată ca scrisoarea ei să ajungă la timp. Ce nu știa Ana era că poștașii sunt și ei spiridușii Moșului și ajutoare de nădejde, iar poștărița a citit scrisoarea Anei și două lacrimi mari i-au curs pe obraz. Așa că a pus o ștampilă pe plic, PRIORITAR, și a trimis-o spre Polul Nord, fiindcă trebuia neapărat să ajungă la Moș Crăciun. Ai văzut? Ți-am spus că cine are suflet bun reușește să facă magie!

Apoi, a pus în plus pe fiecare colet al Anei și ștampila cu EXTRA URGENT, a luat o foaie de hârtie și a scris un anunț pentru toți poștașii, rugându-i să fie atenți cu coletele și să păstreze toate scrisorile care vin pentru Ana până aproape de Crăciun.

Zilele treceau, ninsoarea făcea ca iarna să fie tare frumoasă, iar spiritul Crăciunului părea că îi cuprinde pe toți. În fiecare zi de vacanță, mama și tata încercau să o bucure pe Ana cu câte o activitate: cântau împreună colinde, desenau, pictau, meștereau, făceau turtă dulce, beau ceai cu scorțișoară, și câte și mai câte. Dar Ana avea aceeași întrebare în gând: oare a primit Moș Crăciun scrisoarea ei? Oare prietenii ei au primit îngerașii?

Curând a venit Ajunul. Ana și-a colindat bunicii și prietenii de la distanță, prin internet, trimițându-le tuturor mulți pupici și îmbrățișări virtuale. Apoi, a adormit cu gândul că Moș Crăciun n-a putut să-i împlinească dorința. Dacă ar fi putut, toți prietenii ei ar fi fost deja acolo.

În dimineața de Crăciun, Ana nu a vrut să se dea jos din pat să își deschidă cadourile. Dar mami și tati au insistat, așa că fără niciun chef a pornit spre sufragerie, unde o aștepta bradul frumos împodobit.

Dar bradul nu mai era așa cum îl lăsase ea în Ajun. Era acum împodobit cu chipurile prietenilor ei dragi, așezate pe trupuri de îngeri. Toți erau acolo, din toate colțurile lumii în care avea prieteni, și fiecare dintre ei zâmbea, ținând în brațe îngerașul cu chipul Anei.

Să vă mai spun cât de bucuroasă a fost Ana? Cât de tare și-a îmbrățișat prietenii, încât era gata-gata să dărâme bradul? Iar avalanșa de telefoane care a urmat a umplut ziua Anei de multe râsete, voie bună, amintiri și, mai ales, de îngeri.

Voi pentru cine sunteți îngeri anul acesta?

Dacă v-a plăcut povestea, puteți citi și alte povești de iarnă la noi pe blog: „Moș Crăciun” și „Omul de zăpadă”. Adriana Zaharia a mai scris și „Bătrânii și leagănul” și „Evadarea prințesei”. Puteți afla mai multe despre ce scrie Adriana Zaharia pe pagina ei de Facebook „Povești la cerere”.

Please follow and like us:

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

“Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Please follow and like us:
Ana Maria Mitruș

“Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. “

Please follow and like us:

“Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”

Please follow and like us: