Evadarea prințesei

Evadarea prințesei

de Adriana Zaharia cu ilustrații de Gabi Toma

A fost odată ca niciodată o prințesă închisă într-un turn de un vrăjitor. În zadar încercase de multe ori să scape; deși vrăjitorul pleca în fiecare dimineață și se întorcea seara târziu, în lipsa lui totul rămânea fermecat – ferestre, uși, podele, trepte. Cum încerca prințesa să scape, cum începeau toate să strige și vrăjitorul se întorcea valvârtej!

În timp ce acesta era plecat, prințesa trebuia să facă ordine și mâncare. La început nu a vrut, dar atunci când vrăjitorul venea acasă, pufnea o dată și tot praful se ridica ca un nor în jurul prințesei, făcând-o pe aceasta să strănute și să tușească. După câteva zile de strănuturi, prințesa a început să facă ordine. Cât despre mâncare, la început prințesa ardea totul, dar vrăjitorul făcea… vrăji și-și făcea mâncare delicioasă, însă prințesei nu-i dădea. Încet, încet, de foame, prințesa a început să facă de mâncare. Sigur că tot își dorea să scape, mai ales că a văzut că nimeni nu venea să o salveze. Câteodată se întreba dacă cineva chiar știa unde se află vrăjitorul.

Într-o zi, în timp ce căuta niște ingrediente, a dat peste un raft plin cu borcane foarte colorate, dar fără etichete și foaaarte prăfuite. Prințesa a desfăcut cu greu unul dintre ele, a simțit un miros fin și imediat a căzut ușooor, ușor pe podea. Când s-a trezit, și-a dat seama că se înserase și vrăjitorul trebuia să fie aproape. A pus borcanul la loc și a terminat de făcut mâncarea. La fix!, căci se întorsese vrăjitorul.

În ziua următoare, prințesa a făcut mai repede ca niciodată treburile în casă, apoi s-a dus la raftul cu borcane. L-a luat pe cel care o adormise, s-a prins de nas și a pus puțin în mâncare. Când vrăjitorul a venit, prințesa a așteptat cu sufletul la gură să vadă ce se întâmplă. Și… surpriză! Vrăjitorul a adormit pe dată. Prințesa a vrut să vadă cât de adânc doarme și l-a strigat ușor, l-a gâdilat pe la nas, l-a tras de urechi și… i-a desenat chiar mustăți de pisică cu funinginea din sobă.

După ce s-a distrat puțin pe seama vrăjitorului, prințesa a dat fuga la raft și a luat toate borcanele pe care le-a găsit acolo. Astfel a fugit nestingherită, până a ajuns într-o pădure și s-a lăsat întunericul. Așa că s-a hotărât să-și caute adăpost. S-a gândit puțin și a ales să se odihnească pe creanga unui stejar bătrân. Ce bine că știa să se cațăre în copaci!

Când s-a trezit a doua zi de dimineață, a auzit un foșnet ciudat. S-a uitat în jur și l-a văzut pe vrăjitor. Atunci, prințesa a căutat în desagă și a deschis primul borcan ce i-a căzut în mână. Spera să fie tot praf de somn, dar… nu era. Când praful din borcan l-a atins pe vrăjitor, acesta a început să țipe și să se scarpine.

– Auuuu! Mă mănâncă! Apă, am nevoie de apă!

Vrăjitorul a fugit iute la râul din apropiere și a intrat în apă. Prințesa, care știa că fuga nu o va ajuta la nimic, a mers după el. Fără să o vadă, a mai desfăcut un borcan și a aruncat praful peste vrăjitor. Acesta a început să plângă:

– Vaaai, ce singur mă simt. Toată lumea m-a părăsit. Nu-mi place să fiu singur. Prințesa mea, unde ai plecat? Așa de dor îmi e de tine.

Prințesei nu-i venea să creadă ce auzea. Atunci, fiind pregătită cu un alt borcan în mână, a ieșit în fața lui:

– De aceea m-ai furat, ca să nu mai fii singur?

– Da. Nu-mi place să fiu singur.

– Dar nu-i frumos ce ai făcut. Puteai să mă întrebi.

– Și ai fi venit cu mine? Cine vrea să stea cu un vrăjitor bătrân ca mine?

– Hmmm… ai dreptate. O prințesă, sigur nu. Dar cu siguranță s-ar fi găsit cineva.

– Cine? Sunt bătrân și ursuz. N-am râs niciodată în viața mea. Cine ar vrea să stea cu cineva care nu știe să râdă?

– N-am nicio idee, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că m-ai răpit. Deci nici gând să mă întorc. Îmi pare rău pentru tine.

Prințesa a dat să plece, dar în graba ei s-a împiedicat și praful din borcan s-a împrăștiat peste tot. Imediat, vrăjitorul a început să râdă. Ușor la început, apoi mai tare, mai tare, din ce în ce mai tare, în hohote care răsunau în toată pădurea.

– Cine râde așa de tare de-mi strică somnul? s-a auzit dintr-odată.

Prințesa s-a uitat în jur, și, ce să vezi?, chiar lângă ei a coborât, călare pe mătură, o vrăjitoare.  Când a văzut-o, vrăjitorul a încetat din râs.

– Ești atât de frumoasă! Vrei să vii cu mine la castelul meu?

Vrăjitoarea s-a uitat la el, l-a măsurat din cap până în picioare, apoi a zis:

 – Bine.

Prințesa i-a privit și a izbucnit în râs.

– Ce vă mai potriviți! (Și chiar așa era. Aveau amândoi nasul la fel de mare, câte un neg pe obraz și purtau același fel de pălărie.) Dar cu mine cum rămâne?

– Păi, te trimit acasă la tatăl tău.

Vrăjitorul a desfăcut un borcan și a suflat un vânt ușor peste prințesă. Aceasta s-a simțit purtată prin aer și imediat a ajuns la castelul tatălui său. Regele s-a bucurat nespus de tare când a văzut-o și s-a amuzat teribil când a auzit cum a reușit fiica lui să scape.

– Știam eu! Știam eu că am o fiică inteligentă.

Și dacă vă întrebați ce s-a întâmplat mai departe cu vrăjitorul, e simplu: a trăit fericit cu vrăjitoarea muuult timp.

Iar cu prințesa? Ei bine, asta e cu totul altă poveste.

Dacă v-a plăcut povestea, puteți afla mai multe despre ce scrie Adriana Zaharia pe pagina ei de Facebook „Povești la cerere”.

Please follow and like us:

1 Comentariu

  • cutiutacupovesti Postat decembrie 7, 2020 6:05 am

    Ce simpatică e povestea! I-am citit-o fetiței și a râs de vreo 2 ori, chiar s-a amuzat. Mulțumim

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

“Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Please follow and like us:
Ana Maria Mitruș

“Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. “

Please follow and like us:

“Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”

Please follow and like us: