Cine câștigă, face cinste!

Cine câștigă, face cinste!

Jocurile cu reguli, concursurile sau întrecerile pot reprezenta uneori adevărate provocări pentru copilul care încă nu a învățat să tolereze situația de pierdere.

Obiectivul poveștii următoare este de a-l ajuta pe copil să se bucure de experiență în sine, de comuniune, fără să fie hiperconcentrat pe recompensă și pe “a fi primul”.

Considerăm că atitudinea celui care câștigă, manifestată față de partenerii săi de joc, contează mult, în sensul că poate menține atmosfera de prietenie sau dimpotrivă, le poate accentua perdanților sentimentul de înfrângere, însoțit de invidie, furie, tristețe etc.

 Totodată, povestea de față surprinde conlucrarea părinților la nivelul intervenției educationale, metoda propusă (introducerea regulii “Cine câștigă, face cinste!”) estompând rivalitatea dintre partenerii de joc (fără a exclude impulsionarea sănătoasă a copiilor spre atingerea unui obiectiv) și contribuind la potențarea relațiilor de prietenie.

Cine câștigă, face cinste!

de Diana-Mihaela Tenciu cu ilustrații de Andu Barbu

Găinușa Porumbaca se tot uita mirată la cei cinci puișori ai săi, întrebându-se cum să îi ajute…

De câteva zile, aceștia se certau întruna, mai ales când unul dintre ei, Moțatul, nu ieșea primul la concursul de alergat sau pierdea la vreun joc. Îi era greu să înțeleagă că un alt puișor poate fi înaintea sa. De fiecare dată, el se îmbufna, îi acuza pe frățiori că au trișat și își scutura nervos aripioarele până se desprindeau fulgisori… Toată această supărare, deși nu era vorba despre premii  reale, ci doar despre un clasament. Ca urmare, și ceilalți pui se înfuriau adesea că erau acuzați pe nedrept și astfel apăreau cearta, plânsetele, cotcodăcelile și un imens nor de praf.

Până la urmă, găinușa Porumbaca s-a gândit la o soluție alături de soțul ei, cocoșul Curcubeu. Când puii s-au liniștit, i-a chemat, spunându-le așa:

– Dragii mei, ce-ar fi să organizăm niște concursuri cu premii?

– Da!!! se auziră toți puișorii întru-un glas.

– O să vă îndeplinesc dorința imediat. Primul concurs: “Cine ajunge primul la gardul acela verde unde așteaptă tatăl vostru?” Sunteți pregătiți?

– Da!!!

– Încă ceva! Fiți atenți! Cel care va ajunge primul va obține cinci viermișori. Ca acest concurs să fie și mai plăcut, respectăm următoarea regulă: “Cine câștigă, face cinste!”.

– Cum adică? se interesă Moțatul.

– Adică puiul câștigător va da un fel de petrecere pentru că a câștigat, iar la această petrecere se vor mânca viermișori. El va primi farfuriuța cu viermișori și îi va servi și pe frații săi cu câte unul. Ce spuneti?

Puii și-au dat ușor acordul. Găinușa mamă a anunțat startul. Fiecare pui s-a străduit cât a putut; totuși, Pintenaș a ajuns primul la tatăl său, domnul Curcubeu.

Puișorul a acceptat să facă cinste, împârțind cu frățiorii porția de viermișori. Găinile din ogradă, văzând că puii au început să se joace frumos, s-au alăturat, cotcodăcind pentru ei tot felul de cântecele vesele. Moțatul s-a bucurat pentru prima dată alături de ceilalți.

– Ați jucat cinstit, mi-a plăcut ca ați respectat regula. Acum, le spune doamna Porumbaca, urmează o întrecere: trebuie să ajungeți în cotet și să numărați ouăle din cuib. Cine mă anunță primul câte ouă au ouat astăzi mătușile voastre, va primi în dar cinci boabe de grâu. Tatăl-cocoș va merge la cuibul găinilor înaintea voastră și astfel, în final, voi ști de la el dacă voi îmi spuneți adevărul sau nu. Start!

Toți puișorii s-au repezit să ajungă la cuib. În urma lor, săreau pietricele, iar piuitul asurzitor îi amuza mult pe părinți.

Moțatul s-a străduit din toate puterile, a numărat primul ouale, dar din pacate, s-a împiedicat de o scândură când mai avea puțin și ajungea din nou la mama sa. Uff!

– Șapte ouă! Uraaa! se auzi fratele său Gălbior.

– Bravo, Gălbior! Felicitați-l și voi! îi îndemnă mama. Ai răspuns corect, este vorba despre șapte ouă, tatăl tău a confirmat. Felicitări și vouă, Moțatule, Aurel, Încălțatule și Pintenaș, pentru curajul de a participa la concurs și pentru corectitudine!

– Cine câștigă, face cinste! se grăbiră să adauge Pintenaș și Încălțatul.

– De acord! Fiecare să ia câte un bob! se exprimă Gălbior.

– …mmm ce bun. Mulțumim! rosti puiul mai mare, Aurel. Ce ne mai jucăm?

De data aceasta, veni cu o propunere chiar cocoșul Curcubeu:

– Mă gândesc să organizăm un joc cu numele “Sărim gropița!”. După cum vedeți, continuă el arătând spre o crăpătură, aici s-a format o gropiță pentru că nu a mai plouat de mult și pământul s-a uscat. Veți sări de la acest semn, iar săritura cea mai lungă va fi câștigătoare.

– Ce primește câștigătorul?

– Dacă și mama voastră este de acord, niște fire proaspete de iarbă.

Doamna Porumbaca încuviință.

– Pentru că și mama-găinușă acceptă această idee, rămâne stabilit: câștigătorul va obține cinci fire de iarbă. Vă reamintesc regula: “Cine câștigă, face cinste!”

Foarte bucuroși, puii au sărit pe rând gropița, iar tatăl lor a marcat cu ciocul locul până la care a ajuns fiecare dintre ei.

Între timp, mama-găinușă a rupt cinci fire de iarbă și le-a presărat cu puțin mălai.

Puișorii s-au întors curând alături de tatăl lor, anunțând-o cine este învingătorul de data aceasta: Moțatul!!

Cu toții așteptau ca frățiorul câștigător să le facă cinste. Aveau emoții… vă amintiți că el se comporta mai capricios la început… Desi a stat puțin pe gânduri, puiul a ales să fie corect și a împărțit cu frații săi firele de iarbă. A constatat pe parcursul jocurilor, că nimeni nu se supăra când pierdea, ba chiar reușeau să se bucure cu toții în final.

*

Puișorii au început să aplice regula “Cine câștigă, face cinste!” și când se jucau câte doi fără să fie supravegheați de părinți. Ideea i-a venit chiar Moțatului când se juca “x si 0” în nisip, cu Aurel:

– Să ne imaginăm că premiul ar fi… două roșii. Uite, le și desenez aici, în nisip. La final, câștigătorul va face cinste. Astfel, nu ne mai supărăm niciodată!

– E foarte bine, Moțatule, cum spui. Dacă voi câștiga eu, îți voi da ție o roșie, iar dacă vei câștiga tu, m-aș bucura să împarți cu mine premiul. Te pot ajuta să facem salată… Hai să desenăm un castronaș…

…Și tot asa, puișorii exersau zi de zi; când nu existau premii reale, își imaginau ei unele: cel mai des, inventau o sticlă cu suc de mere, o trasau pe nisip, apoi desenau și două păhărele… Câștigătorul oferea câte un pahar cu suc  frățiorului care “pierduse”… De fapt, joculețele acestea le aduceau multă apropiere. Câștigau cu toții și se simțeau fericiți.

 

 

 

Please follow and like us:

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

“Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Please follow and like us:
Ana Maria Mitruș

“Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. “

Please follow and like us:

“Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”

Please follow and like us: