Cadoul

de Valentina Mihaela Ghinea cu ilustrații de Andreea Panaite

…simțea că se întâmplă ceva. Nu prea înțelegea el ce anume, dar toată forfota aceea ascunsă îl făcea să creadă că urma să se întâmple ceva cu adevărat important.

Dar ce?

Tatăl o privea misterios pe mamă. Fratele mai mare tot zâmbea pe ascuns. Mamaie dăduse un telefon scurt și fără prea multe cuvinte… Ce se petrecea aici și de ce nu îi spunea nimeni nimic?

– Tati, vreau și eu! se agăță copilul de piciorul părintelui privindu-l rugător. Vreau și eu…

– Ce anume, puiuț?

– Să știu, și făcu un semn din cap în sensul că „înțelege el ce”.

Tatăl ezită un moment, apoi se aplecă spre puștiul nu mai mare de-o șchioapă și-i șopti tainic la ureche:

– E ziua mamei.

– Ahaa, replică băiețelul pe un ton înțelept.

– …și așa cum tu primești cadouri de ziua ta, vrem să îi facem și noi o surpriză.

– Și mami ce surpriză vrea? se interesă copilul.

– Nu, nu! Dacă e surpriză, înseamnă că nu știe nimic. Să nu îi spui, bine? Tăcem cu toții mâlc!

Și tatăl făcu un gest ca și cum ar trage fermoarul la gură, ar încuia-o cu o cheiță imaginară și ar pune bine cheia în buzunarul de la spatele pantalonului.

Copilul dădu din cap în semn că pricepu. Își umflă obrăjorii „a sarcină importantă”, luă o fățucă serioasă și, fără să mai spună nimic, dispăru în dormitor și nu mai vru să iasă de acolo.

– Vrei să vii cu noi în oraș? îl ispiti la un moment dat tatăl. Mergem… știi tu… să luăm surpriza.

Băiețelul se gândi o clipă.

– Nu vin.

– Hai, Bogdănel! Îi iei și tu un cadou mic-mic, insistă tatăl.

– Nu, refuză hotărât copilul și se refugie sub pat.

– Bineeee, dar să știi că ar fi fost frumos să îi dai și tu un cadou… orice, doar să fie din partea ta. Dar, dacă nu vrei, rămâi acasă și… de fapt, ce faci tu aici? Vezi că ai mâzgălit pe covor cu cariocile și te mănâncă mami!

Copilul scoase o mânuță de sub pat și trase după el cariocile risipite pe covor. „Da, covorul avea ceva urme de culoare..” Dădu cu degețelele grăsuțe să le șteargă, dar, pare-se, dungile erau cam încăpățânate… Renunță și se băgă din nou sub pat.

O vreme fu liniște în casă. Doar din bucătărie se auzea ceva trebăluit, semn că mami era cu el. Chiar o vizită în fugă, să bea niște apă.

– Ce faci, puișor? îl ȋntrebă mama.

Dar el, serios, îi arătă prin gesturi că avea „gurița încuiată” și nu putea să îi spună.

Femeia zâmbi și îl lăsă în pace.

Mai târziu, pe negândite, se porni agitația: dintr-odată începură să curgă în casă tot felul de musafiri, care mai de care mai vesel și mai împănat cu cadouri. Parcă mama era mai frumoasă decât de obicei, ochii îi străluceau veseli și vorbea cu toată lumea așa cald, cum știa Bogdănel că numai lui îi vorbește. Copilul se întristă.

– Hai cu noi, îl trase tatăl ușor de mânecă, să îi dăm cadoul!

Dar Bogdănel se înfipse pe piciorușe și refuză ferm:

– Nu!

Așteptă ca toate cadourile să fie date, ca toată lumea să îi zică la mulți ani, ba chiar să îi și cȃnte, și apoi, cu pași mici și emoționați, se apropie și el:

– Uite, zise, băgându-și capul la subsoara ei. De la mine!

Și îi întinse o foaie cartonată, găsită cine-știe-pe unde, desenată cu brazi, baloane și cadouri, așa cum știa el că-i place. În mijloc scria mare, cu litere de tipar „LA MULȚI ANI!”, așa cum văzuse pe o felicitare mai veche.

Mama îl strânse tare în brațe, așa cum numai pe el îl strȃngea, îl pupă pe obrăjorii bucălați și îl mângâie pe creștet. Și mirosea frumos, a prăjituri și a flori, și era toată numai mămica lui, doar a lui!

– E cel mai frumos cadou, îi șopti ea la ureche, și glasul ei îl făcu să plângă de bucurie. Își șterse ochișorii de părul ei moale și, adunându-și tot suflețelul, privi spre tată cu mândrie:

– E făcut de mine!

Please follow and like us:

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

“Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Please follow and like us:
Ana Maria Mitruș

“Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. “

Please follow and like us:

“Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”

Please follow and like us: