Și pisicile bibliotecarilor citesc!

Și pisicile bibliotecarilor citesc!
Oare ce cărți citesc bibliotecarii? Dar pisicile lor?
Ce le place să mănânce, să recomande sau să facă într-o zi obișnuită la bibliotecă?
Ce îi sfătuiesc pe părinții care își aduc copiii la bibliotecă?

Pentru că ne place să cunoaștem oamenii din spatele poveștilor sau, mai bine zis, poveștile oamenilor care iubesc atât de mult cărțile, ne-am propus să intervievăm câțiva bibliotecari pentru a-i inspira pe copii și adulți să citească și să meargă mai des la bibliotecă.

Să o cunoaștem pe Ioana Irinciuc, bibliotecară la Biblioteca Metropolitană București

Pe Ioana am cunoscut-o în urmă cu mai bine de 3 ani, pe când era bibliotecară la Biblioteca Metropolitană Bucuești, Filiala Emil Gârleanu, la un atelier despre albine – stupul era prezent iar mierea a fost delicioasă – în cadrul proiectului Iulie fără plastic.

M-a surpins că-i știa pe toți copiii pe nume, deja știa ce pasiuni au, ce le place să citească și era mereu în căutare de idei inedite pentru a aduce copiii și părinții în bibliotecă.

Când Biblioteca Emil Gârleanu a fost renovată, a devenit locul preferat de petrecere a după-amiezelor tihnite cu o caret în mână iar pentru copii locul ideal de joacă cu multe cărți și jucării, și unde am desfășurat numeroase ateliere cu zeci de copii: atelierul de lectură și crearea unui sistem solar – februarie 2019 – sau lansarea cărții Numele meu este Bruno, în noiembrie 2019.

Interviu cu bibliotecari - biblioteca Emil Gârleanu

Și acum, să începem interviul propriu-zis!

De când ești bibliotecar și cum ai ajuns să faci asta?

Am ajuns să fiu bibliotecar dintr-un eșec.

Am picat la facultate si pentru a nu mă întoarce într-un oraș de provincie și să stau cu părinții mei pisălogi (da, da la 18 ani toți avem părinți pisălogi) am ales să mă înscriu la Școala Postliceală de Bibliotecari (auzisem un anunț la radio despre înscrieri la această școală). Aici am dat peste niște profesori minunați și peste colegi care acum sunt cei mai vechi prieteni ai mei. Au fost doi ani ca o vacanță.

Dar asta nu m-a făcut să mă îndrăgostesc de meseria de bibliotecar.

Nu mă interesa o meserie atât de plictisitoare.

Am terminat școala și între perspectiva de a mă reîntoarce acasă și angajarea într-o bibliotecă, închipuiți-vă ce am ales. În prima zi de lucru mi-am promis ca eu nu voi lucra ca bibliotecar mai mult de 2 luni. Era în 1997…și povestea continuă și azi.

Mai ții minte cartea pe care ai recomandat-o prima oară vreunui copil, ca și bibliotecar?  

Primii 14 ani ani am lucrat într-o bibliotecă universitară, următorii ani într-o bibliotecă digitală și doar vreo 3 ani într-o bibliotecă pentru copii.

Deci aveam oareșce emoții la gândul că voi interacționa cu copii și ceva temeri că nu voi știi ce să le recomand.

Dar am spart gheața cu prima fetiță care a intrat pe ușa bibliotecii.

I-am recomandat cartea O zi din viața Deliei de Delia Calancia. Evident că pe fetiță o chema Delia, a fost extrem de fericită că există o carte cu numele ei în titlu. Și eu am răsuflat ușurată că s-ar putea să mă descurc într-o bibliotecă pentru copii.

Dar cea pe care ai recomandat-o cel mai des?

Incredibilul băiețel mâncător de cărți de Oliver Jeffers.  Ador coperta ronțăită de dinții lui Henri.

Care era partea ta preferată din meseria de bibliotecar? 

Momentul în care primesc cărți noi și întâlnirea cu tot felul de oameni simpatici.

Ce-ți place cel mai puțin?  

Să fie biblioteca închisă și eu să fac inventarul cărților.

Descrie-ne cum arată biblioteca ideală pentru tine.

Biblioteca ideală pentru mine în mod sigur nu e o bibliotecă  liniștită. E plină de copii și tineri. Biblioteca ideală are o carte pentru fiecare și pe gustul fiecăruia.

Care a fost cea mai distractivă zi petrecută la bibliotecă? Dar cea mai dificilă?

Toate zilele în care am încălcat reguli au fost cele mai distractive.  Zile dificile nu am avut, cel mult obositoare.

Dacă ai putea să spui o singură poveste despre viața de bibliotecar, care ar fi aceasta?

Alice în Țara Minunilor de Lewis Carol.

Care sunt metodele cele mai eficiente, din experiența ta, de a-l face pe un copil să se îndrăgostească de lectură?

 Nu există o rețetă universal valabilă dar cred că este bine să le citiți copiilor, chiar dacă au 8 sau 9 sau 10 ani.

Important este să-și vadă și părinții citind. 

Și la fel de important este să citească ce vor ei chiar dacă  „nu învață nimic bun din cărțile astea”.

Care a fost cea mai trăsnită întrebare pe care ai primit-o de la un copil?

După o serie de ateliere de lectură despre /și cu animale( în care am avut ca invitați căței și pisici) susținute de Alunița Voiculescu, un copilaș ne-a întrebat dacă la ediția cu și despre cai vom aduce un cal în bibliotecă.

Când ne-a văzut fețele un pic încurcate s-a oferit să ne împrumute calul bunicului său.

Ce cărți de copii îți plac foarte mult chiar dacă ești adult?

Din cărțile editurii Cutiuța cu povești îmi place foarte mult Trambulina, bat-o vina! Îmi vine întotdeuna să sar și să țopăi în timp ce citesc cartea.

Mă emoționează la fel de mult ca prima oară cînd am citit-o, cartea colegei mele Cristina, Numele meu este Bruno.

Și va rămâne în topul cărților mele preferate încă din copilărie Cei trei veseli năpârstoci de Vlad Mușatescu.

Și nu pot să mă opresc fără să scriu despre Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi(am citit-o de zeci de ori), Luna Betiluna și Dora Minodora  în Țara lui Pește Mămăligă prăpădește și Cipi, acest pitic uriaș sunt cărți pe care o dată pe an le recitesc.

Peste tot auzim fraze de genul: tinerii din ziua de azi nu mai citesc! Ce părere ai despre asta?

Fraza corectă este Tinerii nu mai citesc ce vrem noi să citească.

Dacă tinerii nu încep cu clasicii literaturii române și universale nu înseamnă că nu citesc. Prejudecățile de genul Nu Harry Potter, ci Dostoievski îți dă statutul de cititor sunt gânduri toxice care duc la șablonul Tinerii din ziua de azi nu mai citesc.

Completează aceste fraze!
Interviu cu bibliotecari - pisici

Cel mai des citesc alături de…

Pisicile mele, Pisic Negru, Marmeladă si Beteală, care sunt mari devoratoare de cărți. De fapt, se și vede din imagini că sunt cititoare avide.

Ce-mi place cel mai mult la cărți este …

că există!

Mâncarea care îmi place cel mai mult este ……

de fapt o listă destul de lungă. Încep cu murături, murături și iar murături. Continui cu ciorba de legume, orice cu ciuperci și prăjitură cu morcovi.

Când citesc o carte bună…

obligatoriu fac o noapte albă.

Pe noptiera mea se găsește acum …

„Să nu ne facem de râs în fața furnicilor” de Iv cel Naiv.

Cărțile mele sunt aranjate astfel…

De fapt, sunt într-un continuu haos. Evident că nu găsesc aranjarea ideală. La două, trei săptămâni le schimb, le sucesc, le învârt, le aranjez când după edituri, subiecte, cele citite, cele necitite, chiar și după culori. Din când în când, mai rar schimb și corpurile bibliotecii de pe un perete pe altul.

Pe data viitoare, la un nou interviu cu bibliotecari

Mulțumim din suflet, Ioana, pentru răspunsurile tale sincere și directe, credem că acum oamenii vor asocia bibliotecarii mai puțin cu clasicii ochelari așezați pe nas și tonul aspru, și mai mult cu amuzamentul, cu bucuria interacțiunii cu copiii și cu… pisicile!

Please follow and like us:

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

“Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Please follow and like us:
Ana Maria Mitruș

“Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. “

Please follow and like us:

“Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”

Please follow and like us: