Şcolarul tău nu vrea să citească singur? Ajută-l să iubească lectura

Şcolarul tău nu vrea să citească singur? Ajută-l să iubească lectura

Am povestit în articolul anterior despre cum să creşti un copil care să iubească lectura. Dacă eşti un părinte care apreciază lectura, învăţarea şi magia cărţilor, cu siguranţă îţi vei dori un copil care să citească de plăcere. Îţi vei dori ca al tău şcolar să se cufunde în cărţi cu bucurie şi curiozitate, animat de plăcerea cunoaşterii.

Cu toate acestea, realitatea este că generaţiile actuale de copii citesc mult mai puţin decât o făceam noi, părinţii lor. Vremurile s-au schimbat, tehnologia a avansat foarte mult iar un desen animat sau un joc video au devenit mult mai tentante pentru un copil decât citirea unei cărţi. De asemenea, pe măsură ce copiii cresc şi intră la şcoală pare că apetitul lor pentru lectură scade.

În articolul de astăzi mi-am propus să vă dau câteva idei de soluţii pentru a-l apropia de minunata lume a cărţilor chiar şi pe un şcolar apatic şi plictisit.

Cum vede şcolarul tău lectura? Ce rol joacă în viaţa lui?

De când era mititel, de doar 1 sau 2 ani, i-ai citit mereu cu voce tare. Ai umplut casa cu cărţi, aţi construit împreună un loc special pentru citit şi relaxare. Aţi mers la bibliotecă şi l-ai încurajat să-şi formeze propriile preferinţe pentru un gen sau altul de poveşti sau ilustraţii. Cu toate acestea, de când a intrat la şcoală şi a învăţat să citească singur, de câte ori aduci vorba de citit, strâmbă din nas şi spune că e greu, că nu se pricepe prea bine… şi tot amână.

Este foarte posibil să-şi dorească încă să-i citeşti tu, să se bucure încă de momentele de căldură şi conectare zilnice pe care le implică cititul cu voce tare, alături de părinte. Cine spune că odată ce ştiu să citească singuri, noi îi lăsăm cu cartea în mână la culcare şi ne vedem de ale noastre? De fapt, chiar se recomandă să le citim în continuare. Chiar dacă au 9 ani şi ştiu deja să citească bine, şi dacă au 12 ani şi pot citi Harry Potter în 3 zile, de unii singuri. Conectarea, apropierea şi bucuria lecturii împreună sădite de la câţiva anişori merită cultivată până la vârste mai mari.

Câteva idei care să-i retrezească dragostea de lectură

Şcolarii şi lectura – ciţiţi în locuri neobişnuite

Mai jos v-am pregătit mai multe idei pe care puteţi să le aplicaţi de azi în viaţa familiei sau, cu ajutorul învățătorului sau profesorului, în cadrul orelor de la școală.

  1. Nu faceţi din lectură o obligaţie. Cu cât există mai multă presiune să citească, cu atât dispare plăcerea, bucuria de a citi. Cum rămâne cu lecturile obligatorii de la şcoală, o să mă întrebaţi. Încercaţi să vorbiţi cu el despre acei autori, despre poveşti, să-i stârniţi curiozitatea despre personaje, despre acţiune, despre anumite detalii care ştiţi că îi plac şi îl provoacă, astfel încât să-şi dorească să citească singur.
  2. O modalitate interesantă de a trece de la cititul de către părinte la cititul de către copil singur, este să citiţi împreună, pe rând. Cum? Alternaţi momentele în care citiţi voi cu cele în care citeşte copilul. Pentru a fi mai dinamic momentul, puteţi să citiţi pe roluri, să-i lăsaţi copilului fragmentele încărcate de emoţie sau pe cele hazlii.
  3. În jurul vârstei de 7 ani, majoritatea copiilor sunt pregătiţi să treacă de la cărţile bogat ilustrate la cărţile cu capitole. Fiţi siguri că sunt pregătiţi cognitiv şi emoţional pentru această trecere, nu-i forţaţi. Dacă vreţi să-i stârniţi curiozitatea, citiţi-i voi primul capitol sau primele două şi provocaţi-l pe el să citească singur pentru a afla continuarea. Dacă alegeţi să citiţi câte un capitol (sau două) în fiecare seară până terminaţi cartea, recapitulaţi ce s-a întâmplat în capitolele anterioare pentru ca el să poată urmări mai uşor acţiunea, personajele şi aventurile lor.
  4. Alegeţi romane grafice sau benzi desenate. Acestea sunt foarte apreciate de micii cititori deoarece sunt bogate în ilustraţii, au texte scurte şi o acţiune rapidă şi dinamică ce e uşor de urmărit datorită formatului.
  5. Alegeţi cărţi dintr-o serie. Dacă îndrăgeşte un personaj, există mult mai multe şanse să vă ceară şi următoarele cărţi din serie pentru a-l însoţi şi în alte aventuri. Cu ajutorul unei serii, poate urmări evoluţia unui personaj, maturizarea lui, deciziile şi consecinţele lor și asta îl poate ajuta să fie captivat de acțiune și să își dorească să citească.
  6. Poveştile sunt vechi de când e lumea şi ele au circulat în diverse forme, în funcţie de vremuri. În zilele noastre, poveştile prind viaţă nu doar în cărţi ci şi pe micile ecrane, printr-o piesă de teatru sau printr-un audiobook. În special poveştile audio sunt foarte indicate pentru copiii şcolari, oferind numeroase avantaje. Fac trecerea de la poveştile ilustrate la poveşti care le solicită imaginaţia şi un grad de atenţie şi concentrare sporit. De asemenea, acestea au un limbaj corect, fluent şi extrem de expresiv care îi va face şi pe ei să fie mai atenţi la intonaţie, la folosirea diferitelor voci şi la emoţia transmisă.
  7. Limitaţi tehnologia. Nu-i puneţi să aleagă între o carte şi un film sau o animaţie. Cartea necesită concentrare, răbdare şi multă gândire analitică în vreme ce materialele vizuale sunt extrem de facile, pline de stimuli şi rapiditate. Astfel că riscaţi să puneţi cărţile într-un con de umbră. Iar cărţile şi noile tehnologii nu trebuie văzute în relaţie de competiţie, ci mai degrabă ca şi componente distincte, necesare şi care se pot completa.

    Şcolarii şi lectura – citit pe iarbă

  8. Faceţi din lectură un joc. Am ajuns la acest subpunct unde ideile pot proveni şi de la voi, părinţii însă funcţionează cel mai bine în grup, la şcoală sau chiar într-un grup de prieteni, colegi. O să vă prezint câteva idei dintr-un joc, o provocare pe care a lansat-o învăţătoarea fiului meu vara trecută. Este vorba de un joc cu provocări de lectură. Aveţi mai jos o selecţie de sugestii foarte interesante, dinamice şi diverse care ar face orice copil să citească din proprie iniţiativă:
  • organizaţi un schimb de cărţi cu prietenii, vecinii de la bloc, din cartier;
  • o vânătoare de comori cu indicii din aceeaşi carte sau acelaşi fragment (poate fi organizată şi în casă, curte chiar şi la bibliotecă);
  • citeşte o poveste înlocuind numele personajului principal cu numele tău;
  • montează un cort dintr-un cearşaf şi citeşte sub el;
  • citeşte la lumina lumânării, cu lanterna sub plapumă (nu-i aşa că ne trezeşte amintiri?) sau la lumina unei veioze;
  • citeşte în locuri inedite: un fotoliu comod, într-un hamac, în podul cu fân al bunicilor, într-un leagăn, pe plajă etc.
  • citeşte texte diverse ca stil: un articol dintr-o revistă, o poezie, o reţetă, instrucţiunile unui joc, un fragment din cartea mamei sau tatălui, etc.
  • citeşte o carte şi desenează coperta sau personajele ori una din întâmplări. Ai putea chiar să faci o reclamă acelei cărţi. Sau să scrii o recomandare pentru unul din colegi, prieteni.
  • citeşte o poveste şi reinventează finalul sau fă o continuare;
  • citeşte aceeaşi carte cu un adult (părinte sau nu) şi dezbateţi pe marginea ei;
  • participaţi la un club de lectură, fie organizat în şcoala voastră fie la o bibliotecă publică sau la un club de lectură.

Fiecare copil este unic şi, cu răbdare şi perseverenţă, putem să-l ajutăm pe fiecare să găsească acele cărţi care să-i facă să îndrăgească lectura şi comorile ascunse în ea. Copilului tău ce-i place să citească?

Shares 21

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

„Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Ana Maria Mitruș

„Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. „

„Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”