Poreclele, nume de alint sau etichete jignitoare?

Poreclele, nume de alint sau etichete jignitoare?

Cu toţii am primit porecle la un moment dat, de la unele drăguţe şi gingaşe primite de la părinţi şi apropiaţi, ca „bombonica”, „bubulina gospodina” la unele cool care demonstrează apartenenţa noastră la grup precum „rokeru′“ sau „boss”. Toate acestea par inofensive, nişte nume de alint ce par că ne reprezintă. Dar ce ne facem când porecle precum „aragaz cu patru ochi“, „împiedicatul” sau „şleampăta” se lipesc de noi ca timbrul de plic şi ne afectează prieteniile, viaţa la şcoală şi, de cele mai multe ori, bucuria de a trăi?

Ce sunt poreclele?

Fie că sunt date de părinți, de alți membri ai familiei sau de alți copii, poreclele sunt etichete care influențează modul în care copii își construiesc imaginea de sine. Anumite porecle sunt pozitive, fiind folosite pentru a alinta sau pentru a exprima o relație de prietenie. Alte porecle sunt negative deoarece scot în evidență un comportament sau o trăsătură fizică care nu se aliniază normelor sociale ale grupului și îl izolează pe cel poreclit.

De unde vin poreclele?

Poreclele se nasc din dorința copiilor de a atrage atenția asupra unor aspecte pe care, fie le consideră adecvate și aliniate normelor grupului, fie inacceptabile și contrare normelor grupului.

Poreclele pot proveni din mai multe surse:

  • o calitate (Smarty, Forţosu’)
  • un incident sau un anumit comportament (Nico Frico, Ruşinoasa)
  • o analogie verbală (Andrei ardei)
  • o trăsătură fizică (Micuțul, Năsosul etc.)
  • cuvinte care rimează (Ana Banana)
  • o abreviere a numelui (Dumi de la Dumitru)
  • asemănarea cu un personaj celebru (Duffy Duck, Goofy)

Cum îi afectează poreclele pe copii?

Studiile arată că poreclirea este folosită începând din clasele primare și că poreclele tendențioase pot afecta substanțial capacitatea copiilor de a se integra în colectivul școlar și de a asimila cunoștințe. Un copil care a primit o poreclă negativă poate să devină iritabil, nervos sau retras și acest lucru îi afectează concentrarea în timpul orelor și performanțele școlare. Mai mult, aceasta poate afecta  încrederea în sine a copilului.

Ce pot face părinții?

În momentul în care copilul este afectat de porecla primită este important ca părinții să intervină pentru a-l ajuta să treacă peste situația socială neplăcută. Este, de asemenea, important, să discutăm liber şi deschis despre porecle, şi să-i dăm copilului exemple din viaţa lui, astfel încât să nu devină el însuşi un copil care porecleşte şi produce suferinţă altora, fără să-şi dea seama.

Găseşti mai jos câteva idei concrete prin care copilul tău poate reacţiona potrivit la  agresiunile verbale de tipul poreclelor

Este recocomandat ca părinţii şi apropiaţii copilului poreclit să-l încurajeze să vorbească despre experiența trăită, să-şi exprime emoţiile şi gândurile, într-un mediu de siguranţă şi să-l înveţe câteva strategii de răspuns în cazul poreclirii.

  • Spune-i cu convingere agresorului să se oprească, să nu mai folosească acel apelativ. Este foarte important să nu te angajezi într-o ceartă, să nu arăţi că te afectează (prin supărare, plâns sau furie de faţă cu ceilalţi).
  • Evită persoana respectivă pe cât posibil. Cu cât stai mai departe de persoana respectivă sau încerci să fii mereu înconjurat de prieteni şi colegi când îl întâlneşti, cu atât sunt mai puţine şanse să te agreseze verbal.
  • Controlează-ţi furia. Dacă arăţi că te deranjează respectiva poreclă sau îţi pierzi controlul şi îţi reverşi mânia pe agresor, sunt foarte multe şanse ca situaţia să se repete.

Soluţia

Majoritatea copiilor nu se duc la părinţi sau la profesori pentru a le cere ajutorul în astfel de cazuri.

Deci cum putem să îi îndrumăm pe aceştia să gestioneze situaţia neplăcută şi s-o facem într-un mod cât mai natural, fără să-i chestionăm şi să devenim intruzivi? Vă propunem să folosiţi o poveste care să le înfăţişeze tocmai această situaţie şi să apelaţi la un joc de rol prin care pot înțelege pe pielea lor cum te simţi ca agresor, ţinta poreclelor sau grupul de prieteni. Toate acestea le puteţi face cu ajutorul povestirii psihoeducaţionale Fără porecle. 

Pe lângă carte, primiţi şi un puzzle şi 8 palete înfăţişând personajele din poveste, astfel încât copilul vostru să poată experimenta diversele tehnici prin jocul de rol, în siguranţă, alături de voi, părinţii sau de prietenii săi apropiaţi.

Pentru voi şi copiii voştri ce strategie anti-porecle a funcţionat până acum?

Shares 30

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

„Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Ana Maria Mitruș

„Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. „

„Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”