Cum spunem povești

Cum spunem povești

Spunem povești în fiecare zi. Prin ele învățăm, sfătuim, ne relaxăm, ne conectăm. Indiferent de vârstă, un zâmbet larg ne luminează fața atunci când ne desfătăm cu o poveste bună. De obicei, copiii sunt cei care ne cer să le spunem povești, iar noi, oameni mari și responsabili ce suntem, intrăm imediat în joc, nu-i așa ?

Pentru momentele în care inspirația pare că nu vrea să ne viziteze, iată câteva sugestii care să ajute la inventarea unei povești care să îi prindă pe copii.

Călătoria eroului
În poveștile care ne plac există mereu un erou sau o eroină care trebuie să îndeplinească o sarcină ce pare, la început, imposibilă. Pe parcurs are de trecut peste fel și fel de provocări și reușește să o facă cu ajutorul unor prieteni sau ființe magice, pentru ca, în final, să se reîntoarcă acasă și să fie apreciat pentru ceea ce a făcut (poate fi o recompensă fizică sau ceva mai profund).

Tema
Dacă cei mici sunt fascinați de anumite personaje, animăluțe sau evenimente, adaptând povestea la preferințele lor îi vom ține captivați mai mult timp. Până la urmă și o sirenă, și un ursuleț de pluș și o mașină pot trece prin călătoria eroului. Există multe filme de animație care ne-au demonstrat-o.

Sursa: Disney Fanatic

Mesajul
Poveștile ne fac să călătorim prin lumi magice, dar la final rămânem cu o învățătură importantă . Orice poveste are un mesaj mai mult sau mai puțin explicit pe care e bine ca cei mici să îl țină minte fie ca să își rezolve probleme din viața lor de zi cu zi, fie ca să afle mai multe despre realitatea mai îndepărtată de ei. Și, ca să ne asigurăm că l-au înțeles, putem să discutăm cu ei despre ce au înțeles din poveste (câteva sugestii de întrebări găsiți aici).

Improvizația
Dacă și pe noi, ca povestitor, ne-a prins prea tare ceea ce spunem sau ne-am încurcat, nu e nicio problemă. Putem trișa un pic întrebându-i pe cei mici: „Și eroul… ce crezi că a făcut?” sau ne putem inspira din jucăriile care ne înconjoară, ce vedem pe fereastră sau sub pat. Atunci când spunem povești, ni se iartă un pic de incoerență pe ici, pe colo.

Vocea
Principalul nostru ajutor, atunci când spunem o poveste, este chiar vocea: rară și mai groasă când totul e misterios, cu ritm rapid când eroul aleargă să-și salveze viața, cu pauze înainte de momentul culminant, mai subțire pentru personajele feminine, cu bâlbâieli sau repetiții foarte accentuate pentru personajele ciudățele.

Nu-i așa că vi s-a făcut poftă să spuneți o poveste?

Please follow and like us:

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

“Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Please follow and like us:
Ana Maria Mitruș

“Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. “

Please follow and like us:

“Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”

Please follow and like us: