Cum să vorbim despre cărți

Cum să vorbim despre cărți

Într-o carte se află o multitudine de mesaje. Unele se lipesc imediat de sufletul nostu și le ținem minte toată viața, pe altele le descoperim treptat, iar pentru altele avem nevoie de un mediu care să ne ajute să le descifrăm. Poate cel mai simplu mod de a crea acest mediu este să vorbim despre cărți. Să punem întrebări celorlalți și să le ascultăm cu răbdare pe ale lor.

Astăzi vă recomandăm un model simplu de a vorbi despre cărți cu copiii, adaptat după un model de reflecție din pregătirea adulților. Întrebările pe care le puteți pune celor mici și, mai ales, să îi încurajați să le adreseze și ei la rândul lor sunt despre fapte, sentimente, învățăminte și imaginație.

Atunci când adresăm întrebări despre fapte, folosim clasicele „ce?”, „cine?”, „când?”, „unde?”, „cum?”, „de ce?”, la care îl putem adăuga și pe mai puțin folositul „pentru ce?” („de ce?” ne orientează mai degrabă spre cauză, iar „pentru ce?” spre scop. La început diferența nu pare semnificativă, dar după câteva luni de folosire o să o simțiti). Întrebările despre ce se întâmplă într-o poveste îi ajută pe cei mici să îli amintească ce au sau ce le-ați citit, menținându-i încă în lumea poveștii.

Tranziția spre realitate o facem cu întrebări despre sentimente: „Ce ți-a plăcut?” sau „Cum te-ai simțit când…?”„Tu cum te-ai fi simțit dacă erai în locul lui …?”. Pentru a-i ajuta cu răspunsurile puteți folosi diverse imagini cu expresii pe care le puteți numi, copiii dezvoltându-și astfel vocabularul emoțional. Discuția poate continua despre carte sau despre alte situații din viața lor în care au experimentat sentimentele respective.

Următorul tip de întrebări se adresează învățămintelor și dezvoltării gândirii critice. „Ce sfaturi sunt date în carte?”, „Ce putem face în situația în care …?”, „Ce părere ai despre cum a procedat …?” . Evident, și în cazul acestor întrebări puteți duce convorbirea spre viața de zi cu zi, să vedeți ce se poate aplica la grădiniță sau la școală, în relațiile cu frații, prietenii sau necunoscuții.

La final, după ce copiii și-au explorat din mai multe perspective rolul de cititor, ei pot deveni, cu ajutorul unor întrebări, autori. Le puteți da șansa să își exprime creativitatea răspunzând la diverse provocări cum ar fi: „Dacă tu ai scrie povestea, ce rol i-ai da lui…?”, „Cum ai rescrie finalul?”, „Dacă pisicuța ta ar avea un rol în poveste, care ar fi acesta?”. Copiii pot alege să vorbească, să deseneze, să modeleze sau să joace schimbările. Și, cine știe, poate o să vă placă atât de mult varianta lor de poveste încât ea va rămâne preferata familiei ?

0 Shares

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

„Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-au primit fetele de la Iepuras, este o carte frumos ilustrata si colorata, realizata in intregime de romani, in Romania.”

Citește întregul testimonial pe www.meseriadeparinte.ro

Ana Maria Mitruș

„Recomand cu încredere și căldură această carte destinată îmbunătățirii și consolidării relației părinte-copil. Exercițiile propuse stimulează apropierea autentică și elaborarea unei baze de siguranță, repere fundamentale în creșterea și educarea unor copii sănătoși emoțional și conectați cu ei înșiși și cu ceilalți. „

„Am citit povestea „Misterul din podul casei”, este o cartea tare bună! Mi-au plăcut ilustrațiile, calitatea foii folosite, coperta, iar povestea în sine m-a facut să merg să imi cumpăr dulciuri! Aventurile sunt pur și simplu dulci! Cuvântul dexteritate trebuie înclocuit cumva întrucât este destul de greu pentru cei mici. Povestea este superbă și vă sfătuiesc să vindeți cartea împreună cu niște dulciuri că sigur cititorul sau ascultătorul va avea nevoie de ele.”